Te-ai îndrebat vreodată ce e dragostea? Cu
siguranță, de multe ori. Dar niciodată nu vei reuși să-i găsești un răspuns
complet și să-i deslușești tainele până la capăt, pentru că dragostea nu se
vrea deslușită, înțeleasă sau pusă la îndoială. Ea se vrea doar simțită și
trăită la maximă intensitate.
Cum să deosebești o dragoste adevărată de o
simplă pasiune trecătoare? E simplu: adevărata dragoste se simte la nivel de
făptură integrală, nu doar de jumătăți de măsură și interese spontane.
Dragostea se
simte într-un mod aproape apăsător. Nu este vorba de obsesie, ci de gândire
profundă. Ea se trăiește intens chiar și atunci când doare, când arde de
dor, de nerăbdare. Chiar și atunci când se frânge în zbor nu se prăbușește,
pentru că există cealaltă aripă-pereche care o salvează și îi oferă suficiente
motive să zboare din nou. Pentru cine există un cer mereu senin? Pentru nimeni.
Însă Porțile Raiului se vor deschide doar pentru cei care vor ști să zboare
printre nori și să-și croiască drum prin ei, chiar dacă astfel și-ar asuma
riscul prăbușirii. Iubind cu adevărat, vei descoperi în tine forțe nebănuit de
mari, dorințe incredibile de a trăi și de a realiza ceva, visuri înălțătoare și
dorința permanentă de a fi mai bun...
O simplă
pasiune... rămâne ceva simplu, firesc și banal. Nimic extraordinar, nimic
măreț, nimic surprinzător. Mulți oameni preferă să trăiască așa (sau pur și
simplu trăiesc fără a avea aspirații mai mari). Nu cunosc înălțarea, nu cunosc
zborul, nu cunosc tainele absolutului. Se limitează la o realitate de carton. Se mulțumesc cu ceea ce este
firesc. Trăiesc în umbra cotidianului, prizonierii unei lumi lipsită de căldură.
O lume aspră, insensibilă, seacă.
Până la urmă,
fiecare iubește în mod diferi. Și, poate, nu contează în care, atâta timp cât
iubește... Dar să o facă sincer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu