Ție, Femeie!

Mă întrebi ce e Femeia?

Mai întâi de orice, Femeia e viață – începutul tuturor începuturilor.

Femeia un râu ce șerpuiește într-un pustiu unde soarele arde, iar pământul se usucă.

Femeia e cel mai fin sunet într-o liniște abosultă.

Femeia e liniștea într-o gălăgie fără de sfârșit.

Femeia e un soare într-o zi cu nori.

Femeia e o furtună într-o zi cu soare.

Femeia o ploaie în deșert.

Femeia e un deșert unde nu plouă.

Femeia e un munte de voință.

Femeia e o stâncă neclintită în timp.

Femeia e cea mai puternică ființă,

Dar și cea mai slabă – uneori.

Femeia e un stejar ce crește cu scopul de a sparge norii.

Femeia e pasărea ce se avântă spre necunoscut.

Femeia e frigul ce îngheață pământul.

Femeia e căldura ce topește gheața.

Femeia e pustiul în care mereu te vei rătăci...

Și tot Femeia...e adăpostul la care mereu te vei întoarce.

Pentru că Femeia...e iubire. Iar iubirea – e totul!

Ție, Femeie! Azi, 8 ... și întotdeauna!

Marinela Lungu

08.03.2017