Ne tot întrebăm ce e fericirea. Și absolut nicio
definiție nu poate fi valabilă pentru toți. Atâția oameni ce gândesc diferit,
atâtea inimi ce simt diferit, atâtea suflete ce luptă pentru valori diferite...
Cum am putea să ne încadrăm într-un standard care se dovedește a fi prea
strâmt?
Într-adevăr, fericirea se definește diferit. Pentru unul, ea înseamnă a primi,
pentru altul – a dărui. Pentru cineva, a construi, pentru altcineva – a dărâma.
Oricât de dureros ar fi, există și oameni care primesc o satisfacție atunci
când caută să defăimeze pe cineva, să blameze, să profaneze, să umilească, să
batjocorească, să îmbrâncească, de parcă și-ar descărca toate frustrările pe
care le adună, căci oamenii de acest tip, sunt într-adevăr, frustrați...
În esență, fericirea nu înseamnă nimic. Nu se
găsește, nu se prepară, nu se gustă. Este doar o stare provizorie, care apare
și dispare. Mai mult decât o stare, ea este un fenomen inexplicabil. Secole la
rând se fac descoperiri fascinante, dar nimeni n-a reușit să descopere unde se
găsește fericirea, deși lumea e plină de teorii (de care uneori nu avem
nevoie)...
Atunci când omul e trist, dezamăgit,
deziluzionat, nu-i poți arunca în față o teorie și să i-o aplici pe suflet, de
parcă ai putea să i-o lipești cu lipici. În schimb, i-ai putea aminti că există
trei culori fundamentale în lume:
Galben – atunci când deschide ochii și vede lumina zilei. Nu doar a prins o nouă
zi, nu doar e viu, ci poate vedea. Ochii lui percep lumina.
Roșu –
atunci când sângele nu-i mai încape în inimă de atâta dragoste. O dragoste care
îi străbate toți porii, care-i deschide noi orizonturi, care-i dă o putere
nebănuită, care-i stârnește o poftă și o sete de viață, asemeni unui însetat
din deșerturile pustii. Dragoste de Dumnezeu, de oameni, de viață, de natură,
de tot ce-l înconjoară...
Alb – atunci când întreg sufletul îi este cuprins de
liniște, purificare, curățenie. O liniște asemănătoare unei haine croite cu
dibăcie și iscusință, care poartă miros de Veșnicie. Un alb care ne aduce mai
aproape de cele sfinte...
Fericirea depinde de noi: de credința,
speranța, voința și curajul nostru. Poate că uneori ajungem să credem că nu
există, că ne-a uitat... Și tocmai în acele momente, propun să amestecați cele
trei culori!
Marinela Lungu
07.02.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu