Gara așteptării

Fundal cenușiu, copaci goi, unghiuri lungi de păsări călătoare,  vânt fugar și tăios, urme de lacrimi pe chipuri palide ce privesc zarea încețoșată.

Frig... Atmosferă apăsătoare... Oftat lung ce răsună ca un ecou.

Ochi înlăcrimați, mușchi încleștați, pumni strânși, lacrimi reținute.

Speranță fierbinte, dor arzător, lungă așteptare...

Suflet cufundat în amintiri. 

Culegere de vise. Căutare de speranțe.

Un peron ce pare a nu avea început sau sfârșit,
La fel ca dorul, iubirea și așteptarea.

Un peisaj trist ca toamna.

Rece ca iarna.

Mâini ce tremură înghețând în așteptarea atingerii care ar putea s-o încălzească.

Ochi ce plâng în așteptarea privirii care i-ar alina lacrimile.

Suflet ce tânjește după sufletul ce l-ar putea iubi.

Inimă ce se tânguiește, zăcând în imensul ocean al așteptării.

Lungă și durută așteptare.

Nesfârșită durere încununată cu fire de speranțe.

Labirint de suspine înnăbușite în tăcere,

Umbre halucinante plimbându-se pe cărările inimii.

Fum printre gânduri.

Oboseală. Dor. Nerăbdare.

Gara așteptării –culoar tenebros al sufletului.