Cum să nu-ți fie dor de nimeni?

Am auzit pe cineva aruncând replica: Mie nu mi-e dor de nimeni.

N-am putut să nu mă întreb: Cum să nu-ți fie dor de nimeni? Oare este cu putință asemenea lucru?

Oare a nu-ți fi dor nu înseamnă a fi indiferent, a fi nepăsător, a fi egoist și prin urmare a te gândi doar la tine, la binele tău, la privilegiile tale și a uita de cei din jurul tău?
Oare a fi indiferent față de ceilalți nu înseamnă totodată a fi și egoist?

Oricât de bine nu ne-ar fi în viață, niciodată nu ne va fi suficient de bine încât să recunoaștem asta. Mereu vom dori ceva mai mult, mereu vom cere altceva, mereu ne vom nemulțumi și ne vom văicăra...

Pentru că oricât de multe n-am avea, oricât de mult nu ne-am desfăta, oricât de multe avantaje n-am avea, vom simți o lipsă acută de satisfacție provocată de acest egoism care ne „îndeamnă” să păstrăm totul pentru noi...

Un om nu poate să fie complet fericit ascuns într-un bârlog. El nu poate să dăinuiască, să crească spiritual, să se bucure de tot ce-l înconjoară dacă se lasă pradă indiferenței și egoismului care nu fac decât să subjuge și să roadă bucăți de carne vie din suflet, până-l termină de tot...

E înfiorător să trăiești fără a te gândi la cineva. E înfiorător să trăiești doar pentru tine. E înfiorător să trăiești gândindu-te doar la ceea ce te-ar avantaja pe tine, ceea ce ți-ar prii ție, ceea ce ți-ar plăcea ție. E înfiorător să trăiești rezumând totul la propriul „eu”.

Cum să nu-ți fie dor de nimeni? Cum să nu-ți pese de nimeni? Cum să nu simți nevoia de a îmbrățișa pe cineva, să-i spui că-l iubești?

E dureros să-ți fie dor de cineva, dar e de-a dreptul îngrozitor să nu-ți fie dor de nimeni...

Marinela Lungu

13.07.2016