duminică, 29 mai 2016

Iartă-te!

Iartă-te pe tine, omul imperfect care caută în lume ceva care să-i completeze golurile sufletești.
Iartă-te pe tine, omul care a crezut orbește în oameni nepotriviți și s-a avântat în lumea lor, deși acolo nu se găsea decât otravă.
Iartă-te pe tine, omul care crede în dragoste și ar fi în stare să facă orice pentru omul iubit.
Iartă-te pentru tot ce-ai spus sau ai făcut, pentru tot ce n-ai spus sau n-ai făcut.
Iartă-te pentru cuvintele pe care le-ai irosit oamenilor care nu aveau nevoie de ele.
Iartă-te pentru tăcerile cu care i-ai sufocat pe cei care așteptau un cuvânt de la tine...
Iartă-te pentru sentimentele interzise care au prins rădăcini în sufletul tău și ți-au iscat astfel senzații de vinovăție, când, de fapt, acele sentimente au fost cele care ți-au trezit sufletul din amorțeală, arătându-i cât de colorată poate fi viața...
Iartă-te pentru visurile pe care n-ar fi trebuit să le ai, dar care totuși te-au salvat de coșmarele ce te bântuiau.
Iartă-te pentru gândurile ce nu meritau loc în mintea ta, căci ți-au poluat-o .
Iartă-te pentru faptele prin care ai nedreptățit pe cineva.
Iartă-te pentru momentele în care a trebuit să calci pe anumite principii ale tale, cu scopul de a fi fericit/ă.
Iartă-te pentru că a trebuit să ignori anumite lucruri ce-ți erau dictate de către Rațiune doar de dragul Inimii...
Iartă-te pentru că n-ai putut să te divizezi în două părți, astfel încât nici lumea din exteriorul, dar nici din interiorul tău să nu aibă de suferit...
Iartă-te pentru că n-ai reușit să aduci atâta fericire cât ți-ai fi dorit pentru oamenii dragi...
Iartă-te pentru c-a trebuit să pleci atunci când îți doreai din tot sufletul să rămâi...
Iartă-te pentru c-ai suferit nemeritat, dar și pentru c-ai provocat suferință oamenilor nevinovați...
Iartă-te pentru c-ai greșit în fața unora, dar iartă-i și pe cei care ți-au greșit.
Iartă-te pentru că ai iubit prea mult pe unii și prea puțin pe alții.
Iartă-te pentru că nu poți fi acolo unde-ți cere Inima...
Iartă-te pentru că nu poți trăi după cântecul ce vine dinăuntrul tău...
Iartă-te că nu poți oferi cât ți-ai dori.
Iartă-te și iubește.
Iartă-te și trăiește după glasul Inimii. Ascult-o și permite-i să fie fericită așa cum îți cere ea. Nu-i mai pune lanțuri și bariere, nu mai ridica ziduri împrejurul ei, nu-i mai interzice câteva clipe de fericire. Las-o să se hrănească din cupa Eternității și să sorbească elixirul vieții veșnice – acolo unde există dragoste și petale de flori...
Marinela Lungu
29.05.2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu