Schimbarea: Bine sau rău?!

Nu în zadar se zice: Niciodată să nu spui niciodată.

Noi, oamenii, avem momente în care vrem să ne evidențiem dârzenia, puterea și demnitatea prin tot felul de modalități. Nu doar să le evidențiem, ci și să le demonstrăm. Rămânem dârzi în anumite momente, păstrându-ne principiile și valorile fără a cădea în plasa scopurilor murdare sau a intereselor meschine. Rămânem puternici în fața marilor furtuni, le înfruntăm, le învingem cu orice preț. Nu abandonăm lupta, ne călim și într-un final reușim! Rămânem demni fără a ne lăsa manipulați, fără a ne lăsa cumpărați, fără a acționa nedrept, fără a-i lăsa pe alții să ne calce în picioare demnitatea.

Reușim să rămânem pe poziție în ciuda faptului că nu este un lucru ușor. Rămânem hotărâți, rămânem statornici, rămânem vrednici!

Și totuși...în anumite momente pierdem din destoinicie, din iscusință, din capacitatea de a opune rezistență și devenim sensibili, fragili, emotivi. Se întâmplă ceva care schimbă totul, care ne reinventează fără să realizăm...

Se năpustește asupra noastră o primăvară bogată în sentimente, trăiri și senzații care ne dau un aer nou, o altă viață, un alt concept.

Și nu este vorba că ne pierdem valorile, dar începem să trăim altfel, să punem accent pe alte lucruri, să ne bucurăm mai mult, să ne jucăm, să cântăm, să visăm, să ne copilărim și să ne zbenguim... În astfel de momente se îndrăgostește și viața de noi, iar noi de ea. 
Or, apare acea dragoste de care aveam nevoie pentru a simți fluxul și refluxul acestui fenomen unic – viața!

Ajungem să fim cum nu ne-am fi imaginat vreodată, să spunem lucruri la care nu ne-am așteptat, să acționăm cum n-am fi crezut și să trăim cum n-am mai visat.

Și ajungem să ne întrebăm: E bine sau rău? Căci orice schimbare aduce cu sine ceva nou, ceva care ne pune pe gânduri...

Răspunsul e simplu: Rău este ceea ce ne apropie de rău. Este ceea ce ne îndeamnă să facem rău. Este ceea ce ne provoacă rău. Este ceea ce ne adâncește în întuneric. Este ceea ce ne îndepărtează de ceea ce iubim și de ceea ce ne fericește. Este ceea ce plantează în inimile noastre indiferența, cruzimea, brutalitatea. Este ceea ce ne face să nu mai fim oameni de omenie. Asta este rău. Și este chiar înfiorător...

Însă ceea ce ne face mai atenți, mai emotivi, mai buni cu cei din jur (și cu noi înșine), mai veseli, mai dornici de viață, mai calzi, mai iubitori, mai răbdători, mai zâmbitori, mai amabili cum poate fi rău? Cum poate fi urât? Cum poate fi lipsit de valoare?

Valoarea însăși se ascunde între petalele de flori, nicidecum între buruieni...

Și-apoi, pînă și natura trece prin schimbări. De la iarnă la primăvară. Și, oare, când simte că renaște? Când frunzele-i îngheață sau cînd acestea înfloresc?!

Marinela Lungu

22.04.2016