De ce ne este mai ușor să alegem întunericul?
De ce fugim de ceea ce simțim?
De ce ne este frică să iubim?
De ce nu ne ascultăm inimile?
De ce călcăm în picioare ceea ce sufletul are nevoie să fie înălțat?
De ce credem că avem tot timpul din lume pentru a trăi tot ce nu trăim, pentru a simți tot ce ne interzicem, pentru a spune tot ceea ce nu spunem?
De ce știm să aruncăm cu ușurință vorbe-n vînt, reproșuri, insulte, priviri tăioase, dar ne este atît de greu să rostim cuvinte duioase care să mîngîie și să vindece?
De ce știm să fim iubitori cu cei care n-au nevoie de iubirea noastră, iar pe cei care într-adevăr ne iubesc și au nevoie îi lăsăm pe mai tîrziu?
De ce ne facem sufletele să aștepte, cînd clipa trebuie trăită acum?
De ce ne gîndim la toate nimicurile, în loc să ne gîndim la lucrurile cu adevărat importante?
De ce uităm de cei care nu ne uită, dar ne amintim constant de cei care ne-au uitat demult?
De ce nu mergem acolo unde ne cere inima?
De ce ne îngropăm sentimentele, de ce le ascundem?
De ce pierdem timpul cu oameni nepotriviți, prinși în treburi care nu ne aduc nicio perspectivă?
De ce ne ignorăm sufletul, lăsîndu-l să plîngă, iar noi ne prefacem că nu-l auzim?
De ce avem impresia că timpul trebuie să se ocupe de toate, iar noi să rămînem doar spectatori la ceea ce se întîmplă?
De ce nu spunem ACUM ce simțim?
De ce nu îi îmbrățișăm pe cei care-i iubim?
De ce nu trăim la maximă intensitate clipele cu cel alături de care viața ne devine o sărbătoare?
De ce nu ascultăm glasul inimii disperate?
De ce ne avîntăm după comori îndepărtate, uitînd că putem avea totul lîngă noi?
De ce lăsăm timpul să treacă așteptînd...cînd putem face primul pas spre bucurie, liniște și împlinire?
De ce fugim de ceea ce simțim?
De ce ne este frică să iubim?
De ce nu ne ascultăm inimile?
De ce călcăm în picioare ceea ce sufletul are nevoie să fie înălțat?
De ce credem că avem tot timpul din lume pentru a trăi tot ce nu trăim, pentru a simți tot ce ne interzicem, pentru a spune tot ceea ce nu spunem?
De ce știm să aruncăm cu ușurință vorbe-n vînt, reproșuri, insulte, priviri tăioase, dar ne este atît de greu să rostim cuvinte duioase care să mîngîie și să vindece?
De ce știm să fim iubitori cu cei care n-au nevoie de iubirea noastră, iar pe cei care într-adevăr ne iubesc și au nevoie îi lăsăm pe mai tîrziu?
De ce ne facem sufletele să aștepte, cînd clipa trebuie trăită acum?
De ce ne gîndim la toate nimicurile, în loc să ne gîndim la lucrurile cu adevărat importante?
De ce uităm de cei care nu ne uită, dar ne amintim constant de cei care ne-au uitat demult?
De ce nu mergem acolo unde ne cere inima?
De ce ne îngropăm sentimentele, de ce le ascundem?
De ce pierdem timpul cu oameni nepotriviți, prinși în treburi care nu ne aduc nicio perspectivă?
De ce ne ignorăm sufletul, lăsîndu-l să plîngă, iar noi ne prefacem că nu-l auzim?
De ce avem impresia că timpul trebuie să se ocupe de toate, iar noi să rămînem doar spectatori la ceea ce se întîmplă?
De ce nu spunem ACUM ce simțim?
De ce nu îi îmbrățișăm pe cei care-i iubim?
De ce nu trăim la maximă intensitate clipele cu cel alături de care viața ne devine o sărbătoare?
De ce nu ascultăm glasul inimii disperate?
De ce ne avîntăm după comori îndepărtate, uitînd că putem avea totul lîngă noi?
De ce lăsăm timpul să treacă așteptînd...cînd putem face primul pas spre bucurie, liniște și împlinire?
De ce, omule, te chinui, suferi și plîngi? De ce te
condamni? De ce ignori ceea ce sufletul strigă? De ce preferi să fugi? Crezi că
este o soluție?Poți fugi, însă doar în brațele omului iubit.
Încetați să vă mai judecați pentru fiecare sentiment ce
vi se cuibărește în suflet. Toate au un motiv, un scop, o menire. Nimic nu e-n
zadar. Înainte să ajungă în inimile voastre, sentimentele au fost trimise de
Sus. Deci, Cineva știe cel mai bine de ce. Păstrați ceea ce este frumos. Nu vă
speriați, nu fugiți, nu vă ascundeți de adevăratele sentimente care se revarsă
în interior cu o viteză extraordinară.
Nu uitați că
frunzele, mai întîi ruginesc, apoi înverzesc...
Marinela Lungu
12.04.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu