duminică, 29 noiembrie 2015

" Doar iubirea lumea va salva! "

Cezara - Nu uita niciodată

Într-o lume egoistă, într-o lume nepăsătoare, într-o lume a non-valorilor, indiferența ucide cel mai mult. Indiferența care se strecoară în sufletele noastre transformîndu-ne în niște mecanisme controlate de bani și putere. O lumea cu oameni seci, care nu înțeleg și nu vor să înțeleagă, să simtă adevărata viață, adevăratele lucruri ce contează, adevăratele valori. O lume îmbibată cu răceală sufletească. Oameni reci, indiferenți, mediocri. Oameni care deși nu cunosc puritatea iubirii, o trîmbițează în gura mare. Oameni care deși nu cunosc valoarea cărților, rîd de cei care citesc. Oameni care deși nu știu să aprecieze frumosul și binele, se cred cei mai buni.
Oameni diferiți, de neînțeles. Există un mare dezechilibru, un mare haos, o mare neliniște între noi, în lume, în Univers. E gălăgie. E neînțelegere. E o dezordine. În centrul acestei furtuni devastatoare suntem tot noi, oamenii. Noi provocăm furtuna și tot noi suntem victimile ei.
În ciuda dezastrului, mai există o părticică de frumos, de bine, de credință, de puritate, de iubire. Și mai există Oameni care știu să simtă aceste valori și să le aprecieze, să le dăruiască, să le răspîndească. Doar iubirea lumea va salva! Doar iubirea de oameni, pentru oameni, iubirea de frumusețe sufletească, iubirea de bunătate, iubirea de Dumnezeu. Acea iubire curată, neîntinată, acea iubire tăcută, cuminte, ascunsă.  O iubire care nu se manifestă declarativ, care nu cere a fi demonstrată, probată, justificată. O iubire care se simte și se manifestă prin tandrețe, gingășie, respect și atenție, nu prin alte moduri  mîrșave.
Doar acea părticică de frumos, de bine și de dragoste va putea curăța oceanul plin de urîțenie și îngînfare în care ne adîncim. Încă mai există salvarea noastră...Încă mai există iubire.
Mie îmi e suficient să știu că mai există Oameni adevărați, cu suflete bogate în valori...și că ei țin la mine. Și eu la ei!

Marinela Lungu
29.11.2015

vineri, 27 noiembrie 2015

O zi despre Oameni, cărți, muzică și visuri...

Lumea este mare, oameni sunt mulți, dar uneori nu prea găsim Oameni...
Și totuși, ce mare putere au Oamenii adevărați!

Ieri, 26.11.2015 s-a întîmplat ceva minunat. În incinta Liceului Teoretic Ion Creangă din or. Fălești(Republica Moldova) a avut loc un eveniment de excepție: întîlnirea cu scriitorul Aurelian Silvestru, prozator, fondator al Liceului "Prometeu", psiholog, pedagog, o enciclopedie nesfîrșită a învățăturii, un izvor nesecat de lumină. Discuția cu scriitorul a fost însoțită de un recital superb susținut de frumoasa interpretă Cezara.
Elevii au venit cu opinii despre roman, cu întrebări, iar scriitorul le-a răspuns nemijlocit, cu o bucurie în voce și privire. Fiecare răspuns era însoțit de către o parabolă cu tîlc, avînd menirea să stimuleze sufletele elevilor. Aurelian Silvestru a venit cu cea mai nouă carte "Cu gîndul la TINE", scrisă cu gîndul la tine, cititorule flămînd de afirmare...

Printre discuții, interpreta Cezara ne-a încîntat inimile cu renumitele piese de suflet Să nu mă lași, Tu să nu crezi, Întoarce-te la mine, Nu uita niciodată, Am devenit străini...
În sală se simțea căldură, lumină, în aer plutea o atmosferă de sărbătoare, o sărbătoare a inimilor sensibile. Cuvintele scriitorului Aurelian Silvestru au fost ca un balsam tămăduitor. În privirea sa i se citea bunătate și dragoste pentru scris, pentru carte, dar și pentru cei care-l citesc. Chipul îi reflecta bucurie. Alături de dumnealui am pierdut noțiunea timpului. E atît de frumos să trăiești în compania oamenilor sufletiști, să împărtășești cu ei toate trăirile și emoțiile. Cît de frumos este să citești. Cît de frumos este să cînți și să asculți muzică de calitate.

Orice în lumea asta are un preț, dar nu orice are și o valoare.  O carte bună, afirmă A.Silvestru nu merită a fi închisă, iar o carte proastă nu merită a fi deschisă.
Am să spun astfel și despre muzică.
Muzica de calitate are capacitatea de a vindeca un suflet. O piesă de valoare venită la pachet cu versuri profunde poate alina și încălzi inima ascultătorului.
Interpreta Cezara a încălzit sufletele prin cîntece interpretate duios și melodios. Aplauzele o însoțeau, iar scriitorul îi admira de asemenea talentul, remarcînd profunzimea versurilor din piese și sensibilitatea cu care le interpreta.  
O seară în care oamenii se redescoperă, se regăsesc , se adună și meditează asupra călătoriei noastre prin viață. Cei prezenți au fost încîntați de activitatea ce a adus multă căldură și lumină în suflete. Dar la fel de încîntați au rămas și invitații de onoare – scriitorul Aurelian Silvestru și interpreta Cezara.
Probabil toți am plecat mai bogați din punct de vedere spiritual, dar și pentru că am colecționat amintiri ce ne vor încălzi cînd frigul ne va cuprinde sufletele.

Cu adevărat norocoși sunt scriitorii, care la început de drum au parte de un îndrumător, iar eu sunt unul dintre acei norocoși. Am pășit în lumea literaturii, dar nu singură, avînd susținerea oamenilor dragi mie și a scriitorului meu model, Aurelian Silvestru, care-mi este sprijinitor și-mi va fi mereu.
Chiar ieri, în aceeași zi cu activitatea, dumnealui mi-a făcut o surpriză care m-a lăsat cu lacrimi în ochi: În săptămînalul Literatura și Arta a scris despre mine și a publicat un șir de fragmente din romanul meu. Nu mă pot simți altfel decît fericită și împlinită.
Dumnezeu ne dă o bucată de lut în palmă la naștere pentru a ne făuri fericirea. Noi suntem cei care alegem.O putem transforma într-un destin frumos, într-o fericire, într-o iubire. Dar cei mai mulți o transformă în cenușă sau în nimic... Acum am înțeles în ce mi-am transformat bucata mea de lut, pentru că am și simțit că mi-am făruit fericirea.
Importanți sunt oamenii din jurul nostru. Dacă reușim să-i alegem pe cei alături de care putem crește, am ales bine. Dacă simțim că mergem în direcția opusă, de datoria noastră este să analizăm și să facem curat în viață și-n inimă. Singurătatea e o boală a noastră, însă doar iubirea este leacul ce-o vindecă.
Iubirea este singura cetate în care merită să mori...dar și să trăiești. 

Articolul scris de Aurelian Silvestru în săptămînalul Literatura și Arta
despre mine, dar și cîteva fragmente din romanul meu.

La sfârșitul activității, scriitorul Aurelian Silvestru a împărțit autografe.



Frumoasa interpretă Cezara.















Marinela Lungu
27.11.2015

luni, 16 noiembrie 2015

Și tu ești singur?

- Și tu ești singur?,îmi întreb sufletul ce suspină.
- Singuri suntem mereu. Așa ne naștem, așa murim. Singurătatea e peste tot. Există și copii singuri, și adulți, și îndrăgostiți, și bătrîni. Noțiunea de singurătate este una largă, ce cuprinde mai multe feluri de singurătate. Cea dintre prieteni, dintre căsătoriți, dintre oameni în general.
- Deci toți suntem singuri...Mereu?
- Cînd ne naștem suntem singuri. La fel și cînd murim. Sunt două lucruri ce nu le putem cunoaște și nu le hotărîm noi. Însă felul în care ne trăim timpul de la naștere pînă la moarte este decizia și responsabilitatea noastră. Putem învinge singurătatea.
- Cum, suflete?
- Împăcîndu-ne cu noi...și cu cei lîngă care alegem să ne petrecem viața. Dar mare atenție pe cine alegem. Există oameni cu care suntem mai singuri decît la naștere și la moarte, iar alții lîngă care ne-am fi dorit să ne naștem și lîngă care hotărîm să murim...

Joi, 26 noiembrie 2015 - O lume a cărții, a muzicii, a valorilor.

Va urma...

Marinela Lungu
16.11.2015

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Cu regret

Cu regret astăzi suntem departe de ceea ce înseamnă valori spirituale. Astăzi parcă totul ne-ar apropia de o decădere bruscă a societății.
Cu regret astăzi nu prea mai întîlnim oameni dornici să citească, interesați să crească sufletește, să devină mai mult decît o marionetă a banilor, a intereselor, a distracțiilor fără limită.
Cu regret astăzi  aproape nu mai sunt oameni ce simt frumos, ce iubesc pur, ce respectă, ce ajută, ce au o relație armonioasă cu cei din jur.
Cu regret astăzi nu prea găsești un om înțelegător și sincer, cu care să te înțelegi, care să te mîngîie printr-o privire, care să îți umple timpul frumos, care să-ți ofere un sprijin, care să zîmbească cald, care să aibă și interese frumoase...
Cu regret asăzi oamenii nu se mai plimbă prin parcuri (sau se plimbă prea rar), nu mai admiră natura, nu mai contemplează, nu mai meditează, nu mai scriu rînduri frumoase ce vor rămîne ca o amintirie despre ei...
Cu regret astăzi oamenii nu mai sunt interesați să pășească liniștit prin viață, să nu mai facă atîta gălăgie, atîta dezordine, să nu mai provoace atîta dezechilibru, să nu mai arunce cu pietre în cei din jur, să prețuiească o prietenie frumoasă, o iubire sinceră, un sprijin necondiționat...
Cu regret astăzi oamenii nu promovează valori sacre. Prietenii binelui, dornici de frumusețe interioară sunt prigoniți și aruncați pe sub ușile celor cu putere și avere...Sunt respinși, sunt neacceptați în diverse companii, sunt priviți ciudat, sunt îndepărtați.
Cu regret astăzi oamenii invidiază cu o putere mai mare decît se bucură.
Cu regret astăzi oamenii urăsc, țin pică, îmbrîncesc, lovesc. Dar cea mai rea parte este că nu le pare rău.
Cu regret astăzi suntem în decădere.
Cu regret...cu mult regret am scris aceste rînduri...


Marinela Lungu
14.11.2015

vineri, 6 noiembrie 2015

Despre ce iubire putem vorbi?

Despre ce iubire putem vorbi atunci cînd doi oameni au mai multe amintiri despre atunci cînd se loveau cu anumite cuvinte, decît despre atunci cînd se mîngîiau cu ele? Despre ce iubire putem vorbi atunci cînd s-au maltratat fizic și verbal? Despre ce iubire putem vorbi atunci cînd tot ceea ce făceau era să declanșeze o furtună în propria casă, iar victimele erau chiar ei?
Este oare posibil ca o femeie să mai iubească un bărbat care a consumat-o, a irosit-o, a rănit-o și a trădat-o? Este posibil ca un bărbat să iubească o femeie care l-a desconsiderat, l-a batjocorit, l-a umilit și l-a prezentat în fața lumii ca fiind un nimeni?
Este posibil ca asemenea oameni să se înjure toată ziua, iar în fața lumii să-și declare iubire? Este posibil ca femeia să-l bîrfească pe bărbat alături de tot felul de persoane, iar apoi să spună afirme că el este iubirea vieții ei? Este posibil ca bărbatul să-și bată femeia cu o cruzime inegalabilă, s-o înșele, s-o calce în picioare, iar apoi să spună că o iubește?
Eu nu să cred într-o asemenea iubire.  Eu refuz să cred că iubirea se manifestă prin violență, prin egoism, prin maltratare, prin înjosiri și umilințe. Eu nu cunosc așa iubire. Eu nu recunosc asemenea maniere de a-ți arăta iubirea față de omul drag.
Nu știu dacă să rîd sau să plîng atunci cînd cunosc oameni ce se scuipă, se înjosesc și se bîrfesc unul pe altul, iar apoi își declară iubire eternă. Mi-e milă de iubirea ce-o murdăresc atunci cînd pretind că între ei există într-adevăr acest sentiment.  Sunt conștientă că în orice relație există conflicte și neînțelegeri, dar atunci cînd există cu adevărat dragoste, există și soluționarea problemelor. Orice conflict poate fi ameliorat atunci cînd oamenii se ascultă, au răbdare și ajung la un numitor comun.  Atunci, doar atunci putem spune că ei se iubesc, pentru că mai întîi de toate se respectă.

Însă atunci cînd oamenii se iubesc declarativ pe site-uri de socializare, în public și-n fața celor cărora vor să le demonstreze ceva, ei nu se iubesc deloc. Iubirea adevărată nu trebuie inventată. Și nici să te prefaci că iubești nu e potrivit. Ori iubești, ori nu iubești. Eu nu cred în iubiri de ochii lumii. Știu că iubirea este un sentiment atît de pur, încît nu merită să fie întinat de către cei care caută să demonstreze celor din jurul lor  ceva ce nu simt...Asta e falsitate, iar o dragoste falsă este la fel de inutilă ca un om fals.

Marinela Lungu
06.11.2015