Cu regret

Cu regret astăzi suntem departe de ceea ce înseamnă valori spirituale. Astăzi parcă totul ne-ar apropia de o decădere bruscă a societății.

Cu regret astăzi nu prea mai întîlnim oameni dornici să citească, interesați să crească sufletește, să devină mai mult decît o marionetă a banilor, a intereselor, a distracțiilor fără limită.

Cu regret astăzi  aproape nu mai sunt oameni ce simt frumos, ce iubesc pur, ce respectă, ce ajută, ce au o relație armonioasă cu cei din jur.

Cu regret astăzi nu prea găsești un om înțelegător și sincer, cu care să te înțelegi, care să te mîngîie printr-o privire, care să îți umple timpul frumos, care să-ți ofere un sprijin, care să zîmbească cald, care să aibă și interese frumoase...

Cu regret asăzi oamenii nu se mai plimbă prin parcuri (sau se plimbă prea rar), nu mai admiră natura, nu mai contemplează, nu mai meditează, nu mai scriu rînduri frumoase ce vor rămîne ca o amintirie despre ei...

Cu regret astăzi oamenii nu mai sunt interesați să pășească liniștit prin viață, să nu mai facă atîta gălăgie, atîta dezordine, să nu mai provoace atîta dezechilibru, să nu mai arunce cu pietre în cei din jur, să prețuiească o prietenie frumoasă, o iubire sinceră, un sprijin necondiționat...

Cu regret astăzi oamenii nu promovează valori sacre. Prietenii binelui, dornici de frumusețe interioară sunt prigoniți și aruncați pe sub ușile celor cu putere și avere...Sunt respinși, sunt neacceptați în diverse companii, sunt priviți ciudat, sunt îndepărtați.

Cu regret astăzi oamenii invidiază cu o putere mai mare decît se bucură.

Cu regret astăzi oamenii urăsc, țin pică, îmbrîncesc, lovesc. Dar cea mai rea parte este că nu le pare rău.

Cu regret astăzi suntem în decădere.

Cu regret...cu mult regret am scris aceste rînduri...

Marinela Lungu

14.11.2015

Despre ce iubire putem vorbi?

Despre ce iubire putem vorbi atunci când doi oameni au mai multe amintiri despre atunci când se loveau prin cuvinte, decât despre atunci când se mângâiau cu ele? Despre ce iubire putem vorbi atunci când s-au maltratat fizic și verbal? Despre ce iubire putem vorbi atunci când tot ceea ce făceau era să declanșeze o furtună în propria casă, iar victimele erau chiar ei?

Este oare posibil ca o femeie să mai iubească un bărbat care a consumat-o sufletește, a rănit-o și a trădat-o? Este posibil ca un bărbat să iubească o femeie care l-a desconsiderat, l-a batjocorit, l-a umilit și l-a prezentat în fața lumii ca fiind un nimeni?

Este posibil ca asemenea oameni să se înjure toată ziua, iar în fața lumii să-și declare iubire? Este posibil ca femeia să-l bârfească pe bărbat, iar apoi să afirme că el este iubirea vieții ei? Este posibil ca bărbatul să-și bată femeia cu o cruzime inegalabilă, s-o înșele, s-o calce în picioare, iar apoi să spună că o iubește?

Eu nu să cred într-o asemenea iubire. Refuz să cred că iubirea se manifestă prin violență, prin egoism, prin maltratare, prin înjosiri și umilințe. Eu nu cunosc așa iubire. Nu recunosc asemenea maniere de a-ți arăta iubirea față de omul drag.

Mi-e milă de iubirea ce-o murdăresc unii atunci când pretind că între ei există într-adevăr acest sentiment.  Sunt conștientă că în orice relație există conflicte și neînțelegeri, dar atunci când există cu adevărat dragoste, există și soluționarea problemelor. Orice conflict poate fi ameliorat atunci când oamenii se ascultă, au răbdare și ajung la un numitor comun.  Atunci, doar atunci putem spune că ei se iubesc, pentru că mai întâi de toate se respectă.

Însă atunci când oamenii se iubesc declarativ pe site-uri de socializare, în public și-n fața celor cărora vor să le demonstreze ceva, ei nu se iubesc deloc. Iubirea adevărată nu trebuie inventată. Și nici să te prefaci că iubești. Ori iubești, ori nu iubești. Eu nu cred în iubiri de ochii lumii. Știu că iubirea este un sentiment atât de pur, încât nu merită să fie întinat de către cei care caută să demonstreze celor din jurul lor  ceva ce nu simt...Asta e falsitate, iar o dragoste falsă este la fel de inutilă ca un om fals.

Marinela Lungu

06.11.2015