joi, 25 iunie 2015

Vine un moment cînd te trezeşti...


Vine un moment cînd te trezeşti ca dintr-un vis dulce într-o realitate amară. Te trezeşti şi brusc vezi lucrurile altfel. E ciudat şi totuşi firesc ca la un moment dat să ţi se schimbe punctul de vedere,să te schimbi,să gîndeşti altfel şi să faci anumite concluzii. Vine un moment cînd te trezeşti şi nu mai priveşi lumea cu aceeaşi ochi. Anumiţi oameni care ţi se păreau extraordinari,îi vezi pur şi simplu banali. Anumite glume care cîndva te binedispuneau,le găseşti ridicole şi te irită. Anumite cuvinte ce-ţi erau înşirate pe foaie şi care cîndva te alinau,te consolau şi te motivau,îţi par învechite,false şi auzite de mii de ori. Pur şi simplu nu le mai simţi ca înainte. Nu te mai ating,nu te mai emoţionează,nu te mai bucură,nu te mai impresionează. Îţi sună pur şi simplu…neautentice. Vine un moment cînd te trezeşti din amorţeală şi îţi dai seama că viaţa pe care o trăieşti nu e a ta şi că sentimentele ce te mistuie nu au ce căuta în sufletul tău. Vine un moment cînd simţi necesitatea să faci curat şi să cureţi praful ce ţi s-a aşezat în suflet. Vine un moment cînd pur şi simplu nu mai găseşti nimic în anumiţi oameni. Nu ţine de voinţă. Este ceva inevitabil,inexplicabil şi probabil firesc. E firesc să te trezeşti şi să termini de visat ceea ce trebuie să rămînă de domeniul visatului. E firesc să faci ordine în gînduri,în suflet şi în viaţă. E firesc să-ţi doreşti ceva mai bun şi să nu te mulţumeşti cu jumătăţi de măsură.
Sunt momente în care te trezeşti…şi nu vezi nici un motiv care te-a îndemnat să continui să visezi acel vis banal,lipsit de importanţă,care nu ţi-a adus nicio perspectivă. Sunt momente în care nu mai poţi să gîndeşti sau să simţi ca înainte. Sunt momente cînd nu mai vezi nimic ce te-ar putea lega de trecut.
Şi în acele momente…te simţi ciudat,pentru că lumea în care ai trăit pare a fi dispărută şi nu înţelegi de ce nu te-ai trezit mai devreme la realitate şi de ce te-ai ambiţionat să rămîi în continuare amorţit într-o lume străină sufletului tău.
Cînd vine momentul în care te trezeşti…simţi că se încheie o viaţă şi începe alta nouă…
Dar în viaţa nouă fii cu ochii deschişi...:)


miercuri, 17 iunie 2015

Cine eşti, tu, omule care...?


Cine eşti, tu, omule care,
Stai şi-mi râzi acum în faţă?
Eşti doar o închipuire falsă,
Ce atârnă de-un fir de ață...

Cine eşti, tu, omule care,
Stai şi mă priveşti tăcut?
Crezi că știi ce ascunde
Al meu suflet tăcut?

Cine eşti, tu, omule care
Te înalţi precum un soare
Şi crezi că lumea e a ta,
Te înșeli, e-nchipuirea ta!

Cine eşti, tu, omule care,
Ţi se pare că ai pus,
Stăpânire pe-a mea lume
De la răsărit pân' la apus?

Cine eşti, tu, omule care,
Pari a fi avut puteri de Zeu?
Eşti doar o închipuire falsă,
Ce-l trădezi pe Dumnezeu…

Marinela Lungu


marți, 9 iunie 2015

Suntem bogați

Suntem bogați numai atunci cînd avem zîmbete de dăruit,

Suntem bogați atunci numai cînd avem lacrimi de plîns,

Suntem bogați numai atunci cînd avem întîmplări de povestit,

Suntem bogați numai atunci cînd avem experiențe de împărtășit,

Suntem bogați numai atunci cînd avem oameni cu care să discutăm,

Suntem bogați numai atunci cînd avem cui să ne plîngem,

Suntem bogați numai atunci cînd avem pe cine îmbrățișa,

Suntem bogați numai atunci cînd avem o fărîmă de suflet ce o putem dărui,

Suntem bogați numai atunci cînd avem iubim și putem oferi iubire,

Suntem bogați numai atunci cînd avem priviri calde cu care să încălzim,

Suntem bogați numai atunci cînd avem vorbe bune de oferit,

Suntem bogați numai atunci cînd avem o inimă plină și dăruim cîte o bucată din ea celor care nu au,care duc lipsă și care tînjesc după un sentiment frumos. 

Nu vei putea aprecia niciodată nimic din exterior,dacă în interior duci lipsuri și orice venit din afară va fi nul,dacă sufletul ți-e pustiit.

La nimic nu servește o pungă plină cu bani plină cînd inima e complet goală...

Marinela Lungu