miercuri, 18 februarie 2015

Singură cu mine (Primul capitol)

     E atât de uşor să te îndrăgosteşti, să te avânţi într-o fericire imaginară şi să cazi în mrejele unui vis frumos care îţi creşte aripi şi te învaţă a zbura… Dar cât de greu e să-ți revii și să realizezi că inima îţi arde în focul unei iubiri bolnăvicioase, ce a devenit, fără să-ţi dai seama, un drog fără de care nu mai poţi trăi. E cumplit ca, din senin, o fericire să se transforme într-o durere. Orice decizie luată, orice drum ales, ar însemna doar suferinţă. O dragoste devastatoare, puternică, fierbinte, ajunge să ardă și ARDE! Arde totul în interior, distruge pereţii firavi ai inimii, mistuie ultimele rămăşiţe ale fericirii şi continuă să ardă... 

     Iubire ideală sau iubire posesivă?
     Inimă sau Raţiune?
     Luptă sau resemnare?

     Până unde poate merge un om îndrăgostit? Câte poate îndura, cu scopul de a-şi salva iubirea? Ce final va cunoaşte o dragoste condamnată de cei din jur,dar indispensabilă pentru cei ce o nutresc? 

     Uneori,sunt DOI şi totuşi unul... Alteori,sunt doi şi totuşi singuri... Unul dintre ei se zbate între DA sau NU, între iubire şi singurătate, între cei doi EU diametral opuşi care găsesc mereu momente nepotrivite pentru a se contra şi pentru a-şi aminti ceea ce ar fi vrut să  uite, să îngroape, să nu creadă. Inima iubeşte nebuneşte, raţiunea înţelege că nu există loc şi pentru fericire. Pe cine să asculte? Încotro s-o ia? Ce drum să aleagă? Iubirea e o luptă, o luptă crâncenă şi, indiferent de alegere,cineva va avea de suferit... 

     Celălalt se zbate între agonie, vicii şi o iubire ce-i strigă să se oprească. Ar vrea să dea glas inimii, să iubească aşa cum poate iubi, dar viciile îl trag înapoi şi-l ţin prizonier în întuneric.

     Când iubirea te face să uiţi de toate, dar nimic din jurul tău nu te lasă să-ţi trăieşti iubirea,ce e de făcut? Când inima plânge, raţiunea stă în umbră, iar tu (un EU rănit, dezamăgit) ce ai mai putea face pentru a-ţi salva sufletul?

     Iubirea lecuieşte, dar tot ea şi răneşte! Şi, în cele din urmă, numai ea este capabilă să ierte… 

Marinela Lungu
18.02.2015


5 comentarii: