luni, 19 ianuarie 2015

Libertatea e şi atunci cînd plîngi...

Libertatea este o noţiune cu înţeles diferit pentru fiecare din noi,la fel ca fericirea,la fel ca iubirea,la fel ca viaţa insasi…Libertatea e atunci cînd te simti TU în propria-şi piele. Libertatea e atunci cînd vîntul adie prin părul tău şi te stimţi impacat în adîncul sufletului tău. Libertatea este atunci cînd scapi de o zi de muncă grea. Libertatea este atunci cînd privesti cerul senin,fie zi,fie noapte şi înţelegi cît de frumoasă este viaţa. Libertatea este atunci cînd esşi alături de o persoană în prezenţa căreia te poti simţi în largul tău. Libertatea este momentul în care simţi că ai învins!
Dar…libertatea este şi atunci cînd plîngi,cînd te descarci de toata încărcătura negativă ce-ţi face sufletul să se simta restrîns,împovărat,obosit. Atunci cînd plangi,o parte din tine se rupe ţi-ti părăseşte locuinţa sufletului…o parte care te apasă,o parte plina de pesimism. Plînsul este benefic pentru suflet,îl curăţă,îl purifica,îl intăreşte. Lacrimile spală totul. Lacrimile îţi oferă posibilitatea să faci curat prin inimă,sa aduci totul la o culoare imaculată. Dupa plîns,totul capătă un alt aspect în interiorul nostru. Totul renaşte. Totul se întăreşte!
E nevoie să plîngem,pentru că altfel, sufletul ni s-ar usca. Şi pămîntul necesită din cînd în cînd,o ploaie răcoroasă care să-l spele toate urmele negre lăsate de trecători. Aşa e şi în suflet…se usucă de la prea multă indiferenţă,devine greu de prea mult noroi,îl apasă prea multe pietre,îl sufocă praful usutrător,devine neputincios,slab,încărcat de prea mult negativism. Atunci,el are nevoie să se descarce,să-şi reverse veninul,să se cureţe. Aşa se nasc lacrimile. Din prea mult năduf sufletesc,din prea multă tristeţe acumulată şi tăinuită într-un colţ de suflet. Dacă n-am plînge,nu ne-am elibera. Am deveni mult prea frustraţi,mult prea tăioşi,mult prea aspri. Pentru că lipsa lacrimilor,ne face pietroşi,ne face săraci,ne transformă în nişte vulcani care erup lavă şi distrug totul. Pentru că…tot ce e în lumea asta,are nevoie să se descarce. Iar tot ce e viu şi respiră,o face prin plîns. Căci şi asta e o formă de libertate…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu