miercuri, 24 septembrie 2014

Superioritate şi inferioritate

În spatele unui om se ascunde o poveste pe care noi n-o cunoaştem, deci n-o putem analiza, nici critica şi nici judeca…Fiecare ascunde în interiorul său dureri care-l macină, lacrimi neplînse, regrete aspre,c hinuri şi frămîntări…

A vorbi despre viaţa unui om implică responsabilitatea pe care inconştient ne-o asumăm atunci cînd ne permitem să punem la subiectul zile personalitatea cuiva…Este adevărat că uneori nu ne putem lăsa fără a analiza un eveniment în jurul căruia s-a rotit o anumită persoană. Poate alegem să analizam şi chiar să criticăm, pentru că ne-a iritat în mod considerent. Este normal să facem nişte diferente şi nişte calcule, să vedem binele şi raul, să le putem distinge. Însă asta nu ne dă dreptul să începem a arăta cu degetul, să judecăm, să injurăm, să umilim, să ingropăm oameni în noroi şi să-i batjocorim, să le atribuim titlul de “nimeni”, astfel încît să avem vaga impresie că ne arătam superioritatea. În aşa mod noi nu suntem cu nimic mai buni şi cu nimic mai corecţi. Superioritatea nu înseamnă a da în cap cuiva şi a-l murdări cu înjosiri, ci a-l îndrepta, a-l corecta, a-l învăţa și a-i arăta ce este frumos, necesar și bun. Însa atunci cînd ne permitem să injosim pe cineva,ne arătăm laşitatea, slăbiciunea şi intr-adevar devenim inferiori, pentru că doar oamenii care se simt inferiori lovesc cu jigniri, căci cei superiori mîngaie cu încurajări. Nici un lucru nu poate fi în totalitate bun sau în totalitate rău, el are din ambele părţi, însă depinde de modul în care este privit . Şi mai depinde şi de omul care îl priveşte. Cei mediocri văd doar răul şi negativul. Ei nu încurajează, ei nu susţin, ei nu ajută. Ei doar dezaborbă, lovesc şi înjosesc. Doar oamenii inteligenţi au capacitatea de a vedea frumosul, de a se axa pe părtile bune şi de a contribui la bine şi frumos!
Marinela Lungu
24.09.2014




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu