vineri, 22 septembrie 2017

Clepsidra așteptării

Între două bătăi de inimă de zbuciumă o lacrimă.
Între două lacrimi se scaldă o durere.
Între două dureri mocnește un foc.
Între două focuri arde un vis.
Între două visuri se naște o speranță.
Între două speranțe moare o iluzie.
Între două iluzii tremură o șoaptă.
Între două șoapte se zbate un strigăt.
Între două strigăte se înăbușă o tăcere.
Între două tăceri se oglidește o tânguire.
Între două tânguiri zvâcnește o așteptare.
Între două așteptări se zbuciumă o inimă
Scăldată în durere,
Mocnind în foc,
Arzându-i visul,
Născându-i speranță,
Murindu-i iluzia,
Tremurându-i șoapta,
Zbătându-i strigătul,
Înbăușindu-i tăcerea,
Oglindindu-i tânguirea,
Dureroasei așteptări...

Marinela Lungu
22.09.2017

luni, 4 septembrie 2017

Hoțul

Timpul . . .

Uneori fuge,
Alteori – se târăște.
Uneori se grăbește,
Alteori – lenevește.
Uneori vorbește,
Alteori – tace.
Dar întotdeauna fură.

O posibilitate,
Un vis,
Un destin,
O speranță,
O floare,
O iubire,
O așteptare,
O zi,
O privire,
O iluzie,
O bucurie,
Un om...

miercuri, 23 august 2017

Vinovați și obosiți

     Am ajuns să obosim chiar și atunci când nu facem nimic. Oare de ce? Nu cumva ne obosește lipsa lucrurilor simple care să ne umple casele și inimile cu bucurie? Nu cumva ne obosește superficialitatea, brutalitatea, supremația și fățărnicia? Nu cumva ne obosește critica distructivă, lipsa motivației, a bunului-simț, a culturii și educației?

     Societatea parcă nu mai prosperă. Oamenii ajung să dispere, însă nici ei nu înțeleg motivul. Totul pare bine. Toți par fericiți. Toți par sănătoși. Dar realitatea lovește crunt: aproape nimic nu e bine, puțini sunt cu adevărat fericiți, iar sănătatea începe să tot joace feste.

     Ne obosește căutarea iubirii. Ne obosește lipsa mângâierii. Ne obosește vinovăția.

     Pentru că suntem vinovați nu doar atunci când distrugem, ci și atunci când nu facem nimic pentru a repara răul făcut. Suntem vinovați nu doar atunci când criticăm, ci și atunci când nu motivăm omul criticat. Suntem vinovați nu doar atunci când comitem o nedreptate, ci și atunci când nu apărăm dreptatea. Suntem vinovați nu doar atunci când lovim, ci și atunci când nu mângâiem. Suntem vinovați nu doar atunci când bruscăm, ci și atunci când nu alinăm. Suntem vinovați nu doar atunci când rănim, ci și atunci când nu iertăm. Suntem vinovați nu doar atunci când nu trăim deplin, ci în primul rând, când nu trăim iubind din plin...


     Suntem vinovați și obosiți...

Marinela Lungu
23.08.2017

duminică, 23 iulie 2017

Marea mea

Sunt îndrăgostită! Îndrăgostită fără margini . . . de ea! De imensitatea ei, de culoarea ei, de țărmurile ei, de misterele ei, de farmecul ei. Mă-ntorc la ea aproape an de an și niciodată nu mă satur. De-aș admira-o zi de zi tot nu mi-ar fi suficient, pentru că mă regăsesc în ea. Mă regăsesc în liniștea și zbuciumul ei.

Iubesc să o admir dimineață, când primele raze ale soarelui se scaldă în apele ei adânci, făcând-o să strălucească din ce în ce mai intens. Iubesc să o admir seara, când ultimele raze se oglindesc în ea și creează un veritabil tablou. Iubesc să o admir noaptea, când valurile-i zbuciumate se revarsă puternic spre mal, când parcă tot întunericul lumii se îneacă în adâncurile ei, când luna își găsește loc de tihnă printre valuri, când stelele își găsesc perechea în unduirile ei.

Marea mea – izvor de plăcere și odihnă. Ce mult îmi place să-mi las privirile să alunece printre spuma ei învolburată și să-i captureze frumusețea în memorie, pentru că, mi-e dor încontinuu de imensitatea ei. 

Marinela Lungu
23.07.2017


miercuri, 5 iulie 2017

Fericirea nu se judecă

     Fericirea nu se judecă. Dacă un om e fericit, ce contează restul? De vreme ce nu a omorât pe nimeni și nu a făcut rău nimănui, de ce să-l condamni pentru că a ales să fie fericit altfel? Oamenii sunt diferiți și fericirea nu este o noțiune generală, valabilă pentru fiecare în parte. Ceea ce pentru unii înseamnă plăcere, pentru alții e plictiseală. Ceea ce pentru unii înseamnă fericire, pentru alții e irosire în van. Ceea ce pentru unii înseamnă armonie, liniște și împlinire, pentru alții nu înseamnă nimic. Dacă nu poți să te bucuri pentru un om, atunci măcar înțelege-l. Dacă nu poți nici să-l înțelegi, atunci lasă-l în pacea lui, cu viața și preocupările lui.

     Necazul nu se discută și nu se analizează. La fel e și cu fericirea. Omul își alege singur felul de a trăi și de a se împlini. Dacă e rău sau e bine va decide Dumnezeu. Tu nu ai dreptul să te implici, pentru că ești om și tu, iar ceea ce astăzi ți se pare de neconceput, mâine ți s-ar putea întâmpla chiar ție. Fiecare își are propriul destin cu toate legile scrise și nescrise. Ceea ce întâmplă este predestinat să se întâmple și nimeni nu are dreptul moral de a judeca.

     Viața nimănui nu e un subiect de discuție sau bârfă. Nu judecați pe nimeni. Fiecare trăiește cu propriile alegeri și dacă a greșit sau nu e strict problema lui. El va plăti. Noi, cei din jur suntem doar spectatori. Adevărul nu se află pe scenă, ci în spatele cortinei. Acolo unde nu putem vedea... De aceea, nu avem capacitatea de a înțelege unele lucruri.


     Fiți fericiți în felul vostru. Fără a dăuna cuiva, fără a aștepta confirmarea cuiva. Fiți fericiți și răspândiți lumină în jur. Scopul omului pe pământ este să iubească, să dăinuiască și să fie fericit, pentru că noi suntem copii lui Dumnezeu și niciun tată nu și-ar dori să-și vadă copilul plângând... 

Marinela Lungu
05.07.2017

sâmbătă, 24 iunie 2017

Poemul Timpului

Dacă timpul ar avea suficiente frunze pentru fiecare tristețe și suficiente flori pentru fiecare bucurie,
Ce ar fi mai mare: covorul tomnatic sau poienița primăvăratică?

Dacă fiecare frunză ar avea suficient timp pentru fiecare tristețe, iar fiecare floare – pentru fiecare bucurie,
Care ar fi mai multă: tristețea sau bucuria?

Dacă fiecare tristețe ar avea suficient timp pentru fiecare frunză, iar fiecare bucurie pentru fiecare floare,
Al cărei timp ar fi mai lung: al frunzei sau al florii? 


Marinela Lungu
24.06.2017

luni, 12 iunie 2017

Nu toți...

Nu toți care te privesc te și văd în lumina ta adevărată.

Nu toți care te ascultă aud și vocea ta adevărată.

Nu toți care te înconjoară înțeleg și cine ești cu adevărat.

Nu toți care stau lângă tine o fac din motive temeinice.

Nu toți care te aplaudă se și bucură pentru tine.

Nu toți care îți vorbesc sunt interesați să discute cu tine.

Nu toți care plâng cu tine îți împărtășesc cu adevărat durerea.

Nu toți care râd cu tine îți împărtășesc cu adevărat fericirea.

Nu toți care te sfătuiesc au intenții bune.

Nu toți care merg pas la pas cu tine au același traseu.

Nu toți care pleacă trebuiesc plânși.

Nu toți care rămân îți sunt necesari.

Nu toți merită. Nu toți...

Dar dacă există măcar unul dintr-o mulțime de alții, atunci fii fericit, pentru că îți e mai mult decât suficient! 

Marinela Lungu
12.06.2017